Feeds:
Posturi
Comentarii

Ca-ntre noi …

După aproape 6 luni de pauză, în urma unor reproşuri pe care le-am primit, am decis să rup tăcerea şi să revin cu cârcotelile mele … 

Pauza destul de lungă de exprimare internautică nu mi-a fost impusă decât de lipsa de timp fizic şi mai ales de lehamitea de a mai comenta şi eu ceea ce toată lumea din ţara asta dezbate pe la toate colţurile de stradă.

Nu am avut nici un chef să mai zic ceva despre  Boc, Udrea şi Băsescu – se găsesc, zi de zi, ceas de ceas, tot mai mulţi analişti, infinit mai bine plătiţi ca mine, care se iţesc pe ecranele TV şi care dezbat subiectul pe toate feţele -, nici despre nimicnicia la care a ajuns echipa mea de suflet, Dinamo – şi se pare că nici în anul ce vine nu avem speranţe de mai bine, cu Ando cu tot -, nici despre criză, TVA-ul mărit, căderea şi revenirea monedei naţionale sau alte subiecte la modă. Nu am dat doi bani pe blonda lui Bote (despre care am aflat din presă că e doar o semianalfabetă tunată , conform informaţiilor furnizate chiar de către piţipoancă despre “prodigioasa” sa activitate  şcolară) şi nici nu m-a interesat în vreun fel în ce mod mai găsesc cocalarii şi gunoaiele societăţii să intre în casele noastre pe calea undelor herţiene …

Tot ce am urmărit în acestă perioadă de absenţă de pe net au fost creşterea micii mele vuvuzele, educaţia şi dezvoltarea piciului meu, precum şi supravieţuirea mea şi a soţiei mele în perioada tulbure prin care trecem cu toţii şi nu reuşim să ieşim.

Şi, că tot veni vorba de vuvuzele, nu am putut rata Mondialul de fotbal din Africa de Sud…

Meciuri multe, surprize mai mari (Uruguay în semifinale) sau mai mici ( Franţa şi Italia trimise acasă din prima etapă, ca ocupante a ultimelor locuri în grupele lor) … momente de sclipire (victoria Serbiei cu Germania sau a Elveţiei cu Spania) sau de cădere liberă (Anglia şi Argentina, ambele în meciurile cu Germania) …. echipe mici care au devenit - prin multă muncă – team-uri de temut (Ghana, Japonia, Paraguay, Slovacia, Uruguay, Noua Zeelandă – care nu a pierdut nici un meci în grupă !!!) sau deziluzii (Brazilia, Portugalia, Anglia) … goluri fabuloase (Maicon – cu RPD Coreeană, Tevez – golul 3 cu Mexic, Van Bronkhorst – cu Uruguay) sau gafe imense (portarul Angliei, Green, în meciul cu SUA) … arbitraje (majoritatea) de mare calitate sau sub orice jenă (golul 1, din off-side, al lui Tevez cu Mexicul) … jucători care au impresionat (D. Villa, A. Gyan, Honda) sau vedete scăpătate (Messi, C. Ronaldo, Gerrard, Rooney) …

Toate acestea sub un bombardament auditiv fără precedent. Vuvuzelele – inamicul nr. 1 al publicului din fotoliu ce rade o bere rece în timpul partidelor mult-aşteptate (sper să nu poposească şi pe la noi moda stupidă a acestor instrumente infernale de făcut zgomot).

Acum, că a rămas să se stabilească numai numele adversarei Olandei din finala mare, fiind de ales între Spania şi Germania (ce meci ne aşteaptă !!!),  avem de a face cu o afacere între noi, europenii … ce va duce la o premieră: Cupa Mondială va fi cucerită de o echipă europeană, pentru prima dată,  în afara Europei. Europa rules!!!!

Aşadar, cu scuzele de rigoare pentru cei care aşteptau un semn de viaţă de la mine şi cu înţelegerea celor care mi-au înţeles motivele de inactivitate internautică, nu-mi rămâne decât să vă învit să ne bucurăm de cele 3 meciuri ce mai sunt de disputat în Africa de Sud … şi să vă urez concediu plăcut, că tot o veni şi vara, odată, şi pe la noi !…

Cu bine şi pe curând!

Două telefoane …

Un bun amic de-al meu are două telefoane mobile …

Nimic ieşit din comun până aici … Mulţi ne bucurăm de “privilegiul” de a avea două sau chiar mai multe telefoane mobile, pe care le cărăm, mai de voie, mai de nevoie, peste tot pe unde umblăm … Că, de! Dacă şefu` de la serviciu ţi-a aprobat un mobil, tre` să-l ai la purtător, să te poată găsi rapid pe unde herţiene … Sigur mai ai unu`, ceva mai vechi ( mult mai uzat decât cel de serviciu), pe care ţi l-ai luat la ofertă (de regulă, de Paşte sau de Crăciun) …. că, dacă are nevoie de tine soţia/mama/tata/socra/cumnatul/naşu`/vreu prieten/coleg de facultate etc., să te găsească şi-n gaură de şarpe (sau pe tron…) … Şi, poate că mai ai încă un mobil, primit gratis de la RDS, pe care în consideri fratele vitreg al primelor două celulare şi care nu mai are loc în buzunar/borsetă, drept pentru care îl laşi pe un colţ de mobilă, pe-acasă ….

Acum să revenim la amicul meu ….

Flăcăul are, deci, două mobile … funcţionabile …. mult mai noi ca ale mele … ambele pe Orange (la ce i-or trebui amândouă în aceeaşi reţea !?!?) …. pe care le cară cu el zi de zi. Punct.

Punct, pentru că dacă faci greşeala de a-l căuta pe mobil seara, după ora 6, nu ai nici cea mai mică şansă să-ţi răspundă. Nu pentru că ar avea bebeluş în casă sau că ar fi sub strictă supraveghere acasă ori că nu e volubil din fire, nuuuuuuuuuu…. Unicul motiv invocat este că nu şi le aude sunând … 

Din moment ce în casa aceea (normală ca dimensiuni, a nu se înţelege casă = Palatul Parlamentului) trăiesc 5 (cinci) persoane,  e foarte improbabil ca cineva să nu audă două telefoane urlând de mama focului timp de circa 1 minut (până ce se întrerupe legătura şi/sau intră mesageria vocală) …

Acuma, după nenumărate telefoane date, rezumând datele problemei, rezultă:

1. probabil amicul meu nu vrea să-l deranjeze NIMENI după ora 6 seara şi îşi setează mobilul pe “SILENT” – IMPROBABIL;

2. prietenul meu are amenajat un loc special – în podul casei, într-o plasă de rafie aninată de-o grindă (părerea mea) - unde îşi plasează telefoanele după ora 18.00 – FOARTE PROBABIL. 

Altă explicaţie logică nu există.

Drept recomandare, îi sugerez bunului meu amic să ia 2 (două) piroane de 100 mm (unasută milimetri) şi să le bată cu ciocanul în cele două telefoane mobile, ca să devină două telefoane fixe!!!! Pentru ca noi, restul lumii, să nu ne mai facem iluzii de genul că “poate în seara asta îl  găsesc pe celular …” .

Somn uşor, amice!

PS. Recomandarea nr. 2: Stabileşte-ţi, frate, un program săptămânal de răspuns la telefon, pe care să ni-l comunici anticipat, ca să te putem auzi la telefon!!!!!

Un nou început

Gata! S-a dus şi 2009!

Un an care a început cu semne de întrebare pentru toţi, dată fiind criza financiară mondială, şi care s-a sfârşit cu destulă îngrijorare privitor la ce ne aşteaptă în 2010, când se zice că se vor vedea roadele otrăvite ale aceleiaşi crize …

Cu bune şi rele, personal, nu cred că 2009 a fost un an pe minus, mai ales că avem un nou membru al familiei – Sânziana … dar am şi avut neplăcerea de a experimenta 3 internări în spital cu Mircea, pe lângă alte multe săptămâni de răceli şi tratamente, tot ale lui …

Aşa că îmi doresc ca noul an să ne aducă muuuuuuuuuuultă sănătate familiei, linişte şi calm pe plan profesional, puterea de a trece cât mai bine şi mai rapid peste efectele crizei (ce ne perpeleşte deja de peste un an)… şi un apartament mai mare, dacă se poate de 4 camere (ieftin şi cât mai dotat, bineînţeles) ….  şi un concediu la ţărm de mare …

Iar vouă, numai ceea ce vă doriţi, că e de ajuns!

La mulţi ani!

În prag de sărbătoare …

… vă doresc tuturor un Crăciun fericit, cu cozonaci rumeni şi mere coapte pe masă, cu vin fiert în pahare, alături de cei dragi vouă!

Să aveţi parte de linişte şi pace, la gura sobei!

CRĂCIUN FERICIT! 

Un ardelean la Bruxelles

Numirea unui român drept comisar european pentru Agricultură ne-a făcut pe toţi să ne simţim un pic mai rotunzi şi mai mândri.

Fără discuţie, un comisar ce se ocupă cu Agricultura europeană nu e nici pe departe la fel de mic şi de insignifiant ca unul de la Multilingvism … Or avea ei aceeaşi naţie, aceeaşi retribuţie lunară şi acelaşi statut în Comisia Europeană, dar ca importanţă a portofoliului ocupat  nici nu există termen de comparaţie între cele două funcţii …

Surpriza, dacă mai era pentru cineva, a fost numirea în această înaltă funcţiei a unui ardelean tihnit, Dacian Cioloş, fostul ministru al Agriculturii în cabinetul Tăriceanu 2.

Dacă nu vă mai aduceţi aminte despre el, vă zic eu că a ajuns din întâmplare ministru, după ce Decebal-Traian Remeş a fost prins cu cârnaţu şi pălinca în sac …

Dacian Cioloş e un fel de Vicente del Bosque al agriculturii României …

Ajuns interimar într-un moment de criză, independent politic (adică tehnocrat), a reuşit ca prin tact, modestie şi multă muncă să aibă cele mai strălucite rezultate din ultimii 20 de ani în domeniul agrar, într-un mandat de 2 ani numai …

Ardeleanul muncitor şi cumpătat a fost răsplătit pentru munca lui şi, uite, fără a putea să-i conteste cineva meritele, la propunerea preşedintelui şi guvernului României, a fost ales de către Barroso însuşi în echipa ce va conduce destinele Europei în următorii ani …

Ce salt imens … din băiatul ce făcea liceul la Şimleul Sivaniei, în inima Ardealului , ditamai comisarul european, tocmai la Bruxelles … cu putere de decizie peste multe mări şi ţări …

Bravo lui, sincere urări de bine şi de sănătate! Succes, Daciane!

Concluzie:

1. Europa ne dă de înţeles că se poate să ajungi cineva şi prin muncă şi modestie, nu numai prin sforărie şi jocuri de culise ….  Aşa, doar ca un aviz noilor aliaţi ce stau în spatele prostănacului Geoană …

….. Şi când mă gândesc că primul nominalizat al României pentru Comisia Europeană, imediat după aderare, a fost Vosganian ………

Miros de iarnă

E sfârşit de noiembrie…cu ploi, ceaţă şi frig … 

Aerul miroase deja a iarnă …

Dar acest miros nu aduce cu cel al iernilor copilăriei, cu miasme de măr copt, cu scorţişoară …. a ludaie  coaptă-n ler … sau a cartofi rumeni ce-ţi frig buricele degetelor, acum scoşi din cuptorul sobei …. Nuuu, nici pe departe …

E mirosul putred al unei ierni a vrajbei noastre …  Aerul rece şi tăios miroase a lamă ascuţită de oţel …

Ostaşi, puneţi baioneta! sună ordinul comandanţilor de partide … E normal, zice-se. Se intră în turul 2 al prezidenţialelor … Hai, la lupta cea mare !!!

Venin pe toate gardurile, în toate ziarele şi pe toate ecranele TV … De cel puţin 5 ani … Îmi vine rău de la atâta fiere …

Să moară Băsescu! … e laitmotivul campaniei electorale începute în toamna lui 2004, relansată în primăvara lui 2008 şi ţinută în viaţă de Antene  de mai bine de 5 ani …

… Şi când stau să mă gândesc că Mirciulică al meu are numai 3 ani jumate … 

Nici nu-mi pot închipui cum dracu` nu crăpară de atâta ciudă sau de atâta venin acumulat în CINCI ANI (!!!)comentatorii nocturni ai lui Felix Turnatore …

Iar laşii din politică (de azi, din păcate pentru el, se înscrie aici şi Crin Antonescu – singurul care i-ar fi făcut faţă lui Băsescu în turul 2) fac pactul cu diavolul ( a se citi COPIII ROŞII AI LUI ILIESCU) şi, conduşi (sau finanţaţi, e totuna) de meşter – cârmaciul Patriciu, se leapădă de orice urmă de self-esteem datorată doctrinei, doar-doar or face cumva să scape de Zeus de la Cotroceni, tatăl EBEI …

Mi-e scârbă să le văd feţele lătrătoare la TV…. Atât de scârbă, că doar ura viscerală împotriva lor mă împinge să pun ştampila, din nou, ca acum 5 ani (şi ca şi ieri),  pe Super-Băse Cel-mai-cu-cojones-politician-român-ever …

Dacă ei tot nu au fost în stare timp de 5 ani să omoare capra PD-L - ului, sper din toată inima să crape dracului odată capu` caprei PSD+pc+PNL+UnDe-i osu`MeReu = love(le)…

Ptui!!! Ce putoare de struţo-cămilă fetidă se simte în aerul rece de noiembrie !!!! 

Bleah !!!!!!!!!!

Ţara arde … politicienii se piaptănă

Fabula muzicală a lui Gyuri Pascu, Ţara arde, babele se piaptănă, este melodia momentului pentru politica ţării.

PDL îşi linge rănile şi îşi pansează echimozele după ce guvernul Boc făcu poc! … PSD ţipă prin Geoană că nu le convine nimic …. PNL baună că ei nu votează prim-ministru decât pe sibianul Johannis …. iar UDMR e tot curva puterii politice şi negociază cu toată lumea, poate-poate apucă să lingă din nou osul cel mare …

Băsescu stă la palat şi le-o trage pe rand la toţi.

Toate astea se întâmplă în plină criză economică, în care România se tot afundă de un an, iar finalul acesteia pare să nu se întrevadă în viitorul an, ci va deveni şi mai profundă în iarna asta.

Adică, ţara arde, babele se piaptănă!

Le-aş transmite, din toată inima, dragilor noştri politicieni de Dâmboviţa că, în loc să se tot bată cu cărămida în piept cât îs de tari, de buni, de frumoşi, de nu mai ai loc de ei pe nici un post TV şi nici prin ziare, mai bine s-ar duce dracului în munţi cu toţii. La deszăpezit cu ei!

Măcar s-ar vedea şi un lucru concret după ploaia de vorbe fără nici o acoperire şi fără nici un rezultat palpabil !

Noi să ne ridicăm moralul cu melodia amintită mai sus! Zi-le, Gyuri-baci!

Ţara arde, babele se piaptănă …

Q.e.d.

Serbia – România 5-0 …

Dacă sârbii nu-i pot bate pe americani cu armele sau pe vest-europeni cu economia, în schimb MÂNDRIA nu le-o poate lua nimeni.

De aceea sârbii fac din sport un mijloc de revanşă faţă de restul lumii. Şi o fac al naibii de bine la polo, baschet, volei, tenis sau fotbal.

Iar când le iese …. Auuuuuuuuu, ce doare!!!

Mutu, Chivu & Co. , spre marea lor ruşine , tocmai au simţit pe pielea lor ce înseamnă mândria la sârbi!!! Şi cred că-i ustură şi acum pielea de la bătaia încasată. Sau, tocmai pentru că-s români, poate că nu?!

… Iar singurul imn naţional aplaudat în ultimii ani la Belgrad, de 70.000 de oameni, a fost cel al României!

Semn că ei, sârbii, ne-au primit, totuşi, ca pe prieteni de-ai lor, deşi le-am cam întors spatele când ei erau la greu …

Dar, iată, că ceea ce am scris acum o lună s-a adeverit .

Q.E.D.

Aşteptarea a luat sfârşit. Am sosit !!!

Salut ! Sau săru` mâna?

Nu prea ştiu cum se zice … În fine. Să mă prezint.

Eu sunt Sânziana Nicole …

DSCF7256

… şi, după o aşteptare de 9 luni, am sosit pe lume azi, 28 septembrie 2009, puţin înainte de 11 dimineaţa …

Nu-i aşa că-s frumuşică?

Şi ce brăţară roz am !!!

Acum, gata! Că tre` să dorm un pic … să cresc mare …

Aşa că, la revedere!!!  Sau săru` mâna ? Iar m-am încurcat !!!

Somn uşor !

De ce îi admir pe sârbi

Cum-necum, iar ajung să fac comparaţie între românaşii mei şi sârbi …

Spre deosebire de noi, la sârbi se vede că-s un neam unit, probabil motivul pentru care au ajuns să supravieţuiască în istorie şi au reuşit să fie întotdeauna mândri de ei şi de realizările lor.

Acum vreo 2-3 luni am fost invitat la o nuntă, în Timişoara.

Mirii – români verzi din Bihor, respectiv Caraş-Severin. Invitaţii – de prin zonele de baştină ale acestora şi, normal, din Timişoara, locul unde s-au stabilit şi muncesc cei doi … Muzica a fost felurită, dar cea populară a fost de prin partea locului sau sârbească. Aici s-a văzut diferenţa netă dintre cele două naţii: dacă în dansurile româneşti se dansează de principiu în perechi, la sârbi se joacă în horă (sârbă!!!), laolaltă tineri şi maturi, femei, bărbaţi, copii … Unitatea de care dau dovadă întotdeauna sârbii este evidentă şi în folclor !

Miercuri, 9.09.2009

Bucureşti, stadion Ghencea, România – Austria

4-5.000 de spectatori, presăraţi prin stadionul de 30.000 de locuri … public fără chef la intonarea imnului de stat şi total deconectat de la tensiunea meciului …. rezultat final 1-1.

Belgrad, stadion Maracana, Serbia – Franţa

60.000 de spectatori, stadionul plin-ochi … imnul cântat ( integral) de întreg stadionul, coregrafie frumoasă în tribune, încurajări timp de 90 de minute … rezultat final 1-1.

Diferenţa de atitudine a fost evidentă, chiar dacă scorul după 90 de minute a fost acelaşi. Merită precizat însă că la Belgrad juca locul 1 cu locul 2 din grupa noastră de calificare, pe când în Ghencea se juca pentru poziţiile 3-4 … Iar sârbii au mai răzbit încă o dată, au smotocit cocoşul galic şi sunt în continuare în frunte …

Păcat că nu am învăţat prea multe de la singura naţie care nu ne-a atacat vreodată în decursul istoriei zbuciumate a Balcanilor …

Articole mai vechi »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.