4,3,2,1, …. zero

4 săptămâni

- … atât mai era până la finalul campionatului 2008-2009, moment în care Dinamo trona pe primul loc, cu un joc destul de consistent, cu meciuri reuşite în compania echipelor din top 10 … eram gata de grupele Ligii Campionilor …

3 meciuri

- … şi eram CAMPIONI … era imposibil să se piardă locul 1 cu aşa o echipă solidă cum arăta Dinamo …

2 victorii

- … erau de ajuns pentru a fi CAMPIONI … cu Urziceni şi cu încă una din celelalte două – Braşov sau Argeş …

1 eşec

- … a fost de ajuns ca sa se ducă dracului toată munca de un an de zile … înfrângerea cu Urziceniul şi cedarea locului 1 au produs o explozie în vestiarul dinamovist …. şi au urmat apoi eşecurile cu Braşov şi Argeş …

O (zero)

- este numărul de puncte realizate de Dinamo în ultimele 3 etape … şi reprezintă şi numărul de prezenţe ale FC Dinamo în Liga Campionilor, de la începuturile competiţiei (1992) şi până acum …

Poate ar fi momentul pentru o schimbare radicală …  mai ales a lotului …  şi a acţionariatului …

Hai Dinamo!

Facem istorie …. pe www.bihon.ro

Aceasta este o fotografie realizată de reporterii Jurnalului Bihorean, în noiembrie 2007, la un târg de animale mici ţinut în Şanţul Cetăţii . Era cam frig afară şi vremea era indecisă: să plouă sau să ningă?

Până aici, nimic spectaculos.

Doar că de aproape 2 ani, de fiecare dată când e vorba despre un târg de animăluţe, eu, Mircea – piciul meu - şi Sergiu – fiul ex-colegului Nicu de la TGIE – suntem vedete. Apărem cu poza de mai sus atât în ediţia tipărită, dar mai ales în ediţia electronică de pe www.bihon.ro… Ultima dată, pe 13.05.2009 … Am ajuns deja cam la a cincea sau a şasea apariţie …

Ce mai contează că poza are 2 ani, că la vremea respectivă Mircea al meu avea 1 an şi vreo 5 luni şi abia începuse să meargă pe propriile picioare mai mult de 100 m sau că afară era noros şi frig – era în noiembrie!!! – iar acum e primăvară şi e cald, cu soarele strălucind sus pe cer ?!? ….

Să nu mă înţelegeţi greşit! Îmi place să fim mici vedete locale.

Dar parcă repetitivitatea asta nu mai are strălucire … Şi, în plus, m-am săturat să îmi lămuresc prietenii care e treaba cu poza, evenimentul şi anul în care s-au petrecut ….

Aşa că, doar ca propunere, celor de la www.bihon.ro le atrag atenţia că am poze şi mai recente pe aceeaşi temă, de la târgul de animăluţe de astă primăvară. Poate îşi mai reînnoiesc arhiva de poze …

Exemplu:

Dar, până la urmă, noi să fim sănătoşi ! Şi mini-vedete !

UPDATE

Ieşiţi la plimbarea duminicală, am ajuns în Parcul dendrologic nou amenajat în Şanţul Cetăţii … Şi, ocolind Cetatea, ne-am trezit la spartul unui nou târg de animale mici, ocazie cu care Mircea s-a arătat foarte interesat de o pereche de căţeluşi ciobăneşti mioritici … Poza e edificatoare … Bihon, fii şi tu pe fază!

Sănătate şi virtute!

Biserica din Centru

Citind ultimele apariţii de pe blogul prietenului şi fostului coleg de facultă, Adishor, am aflat că Biserica din centrul Beiuşului va fi restituită greco-catolicilor . Nu ştiu dacă va fi aşa sau nu, dar dacă este construită de ei, e a lor, şi este absolut normal să li se dea înapoi.

Cea mai mare biserică a oraşului, neîncăpătoare de cele mai multe ori la vreo sărbătoare a vreunui sfânt şi aproape inaccesibilă la Paşte sau Crăciun. A avut parte de preoţi buni de-a lungul anilor, din câte îmi amintesc şi am mai auzit vorbind şi pe alţii. Probabil că de aceea (pe lângă faptul că era în chiar mijlocul oraşului şi pentru că nu aveai de urcat o grămadă de trepte) era mult mai aglomerată ca cea din Deal.

Dar, citind blogul lui Adishor, mintea mi-a fugit la primele impresii pe care mi le amintesc despre Biserica din Centru …

Eram mic de tot – de vreo doar 3-4 ani, cred – cand bunica m-a dus prima dată, la o slujbă de duminică, la Biserica din Centru.

În copilărie eram fascinat de vitraliile bisericii, de modul în care lumina ce se filtra prin geamurile înalte se colora în diferite nuanţe şi poposea blând pe feţele şi trupurile credincioşilor sau pe podea, umplând locul acela cu o anume aură magică  …

Apoi, fiind la slujbe cu bunicii, am rămas mirat de ce în interiorul bisericii nu stau laolată femeile cu bărbaţii – eu stând cu bunica, în stânga culoarului, iar bunicul sta în dreapta culoarului sau într-o strană , de unde cânta şi el alături de diaconi … Mi s-a explicat mai târziu că e o regulă a ortodoxiei, iar asta m-a mulţumit, chiar dacă nu prea înţelegeam eu pentru ce fusese instituită…

În timpul slujbei, copil fiind, normal că eram mai atent la frescele de pe pereţi decât la slujbă … Şi ce mândru am fost când am descoperit, pe la vreo 7-8 ani, că sub fresca cu Sf. Mare Mucenic Gheorghe – în care sfântul străpunge cu o lance balaurul – era scris “donat de familia Sotoc Gheorghe şi Maria” (bunicii mei, n.a.)  …  Mă simţeam cumva mai de-al casei, “proprietar” pe un petec din perete al bisericii…

Aşa că, îmi dau seama acum cât de multe amintiri mă leagă de primul locaş de cult în care am pătruns vreodată – de fapt, unde am şi fost botezat …

Ţin minte că prin 1984-1985, vara,  într-o duminică seara, s-a iscat o vijelie groaznică în Beiuş, ocazie cu care, a doua zi dimineaţa tata a numărat cam 100 de ţigle lipsă de pe casă, iar toată lumea din oraş era stupefiată de vestea că întreaga turlă a bisericii din Centru fusese luată de furtună … Şi au trebuit vreo 2 ani de reconstrucţie pentru a avea o nouă turlă ..

Prin retrocedare, cumva, parcă simt că se mai depărtează o bucăţică de lume de mine … deşi, sincer să fiu, nu prea am trecut pragul Bisericii din centrul Beiuşului de ceva vreme … Dar, de e drept, apoi drept să fie împărţit!

Să ne bucurăm !

Hristos a înviat din morţi,

Cu moartea pe moarte călcând,

Iar celor din morminte

Viaţă dăruindu-le!

Acum, la ceas de mare sărbătoare spirituală, să lăsăm deoparte grijile de zi cu zi şi să ne bucurăm !

Să avem şi să aveţi cu toţii parte de linişte sufletească, pace şi fericire!

Hristos a înviat!

Paşte fericit, tuturor!

Craiova Maxima Rediviva

Universitatea Craiova – Dinamo 2-0 (2-0).

Spumos în prima repriză, mai ales din partea “oltenienilor”, demisec în a doua parte, meciul de aseară a fost unul de calitate bună … peste media campionatului autohton…

Angajament maxim în primele 45 de minute, entuziasm, plăcere de a juca, spectacol, toate au fost de partea craiovenilor. Care, încet – încet au clădit o ECHIPĂ. Tânără şi frumoasă, bătăioasă şi incomodă pentru orice adversar. Cu experienţa acumulată în ultimii 2 ani s-a ridicat din cenuşă şi acum scoate capul, curajos, în lume.

Chiar dacă sunt dinamovist de mai bine de 25 de ani, nu pot decât să felicit actuala echipă a Universităţii Craiova şi să îi urez să reînnoade relaţia cu competiţiile de club europene. Şi acolo, să repete performanţele Craiovei Maxima din anii `80.

În rest, despre Dinamo, doar să ridice garda, să se scuture după tăvăleala de aseară şi, de azi înainte să se concentreze pe fiecare meci ce urmează şi să demonstreze, ca echipă, valoarea individuală indiscutabilă a componenţilor lotului. Hai, la luptă, spartanilor! Înainte, spre titlul 19!

Bravo Craiova!

Hai Dinamo!

P.S. 1. Adişor, să nu îmi spui că nu te-am uns la suflet cu post-ul ăsta ….

2. Nu vi se pare că e mai linişte de când Jiji nu bântuie pe toate ecranele televizoarelor behăindu-şi inepţiile? Mie aşa mi se pare …

Draghie tavarisci Voronin …

… un fost pionier neajuns UTC-ist te salută şi te susţine în ceea ce ar fi bine să însemne ultimele tale zile ca preşedinte al fostei R. S. S. Moldovenească .

Aşa e! România este în spatele mişcărilor derbedeilor din Piaţa Sfatului de la Chişinău.

Pentru că în ultimii 20 de ani a permis miilor de studenţi şi elevi născuţi dincolo de Prut să înveţe printre români şi să deschidă ochii în lumea largă, uluindu-i apoi cu evidentele semne de decadenţă occidentală (chiar aşa, anihilate de neaoşul balcanism local).

Tot România e de vină că le-a dat posibilitatea de a intra în ţară fără viză cetăţenilor moldoveni, deşi ceilalţi CSI-işti au nevoie de viză … Adică, de ce să-i discrimineze astfel, numai pe ei, dintre toţi foştii cetăţeni sovietici?

Ruşine şi pentru faptul că România a acceptat să ducă de toate dincolo de Prut şi acum se aşteptă măcar la simpatie pentru toate actele de binefacere din aceşti 20 de ani!

Adică, ce dacă moldovenii  nu au curent, gaze, economie? Nu pot să se simtă bine în pielea lor? Ce dacă, probabil, le-ar fi fost mai bine dacă ar trăi ca românii bicisnici ce locuiesc dincolo de Prut? Doar ei, moldovenii, au rămas păstrătorii legământului sovietic …

Ei, moldovenii, trebuie să nu cedeze nici un pas în faţa revoluţiei intelectuale şi economice! Trebuie să păstreze neatinse statuile lui Lenin şi Stalin şi să nu calce alături de învăţăturile transmise poporului pe vremea R. S. S. Moldovenească.

Sus, la lupta cea mare! Şi dăi, şi luptă …

P.S. În caz că nu te-ai prins încă – de vină fiind oribila mea limbă românească, la care ştiu că eşti alergic – această scrisorică era o mică glumiţa, dragă Vladimire.

O, tu nici nu ştii / cât de mic ajungi să fii …

Das vidania, cilavec Voronin!

Egalitate

Din păcate, a fost nevoie de un cutremur de pământ produs în Italia pentru a pune semnul ” = ” între români şi italieni …

O familie de români – mamă, tată şi fiu – a fost scoasă de sub dărâmături în San Demetrio, dar fără suflare. O altă româncă a murit în L`Aquila în urma cutremurului de duminică noaptea. La fel ca alte 179 de persoane.

Moartea nu alege pe naţii, culturi, limbi materne sau profesii. Ea doar îşi ia tainul.

Poate acum, teribiliştii politicieni italieni vor înţelege că suntem cu toţii simpli muritori şi vor înceta, cel puţin pentru câtăva vreme, cu criticile aduse unei naţii întregi pentru incidentele provocate de unii dintre cetăţenii români.

În momente din astea se poate realiza cel mai bine că în faţa sorţii şi a morţii, toţi suntem egali … Fără diferenţe de avere, naţie, culoare, grupă sanguină sau poziţie socială … Cu toţii suntem doar oameni … trecători pe acest pământ …

Un gând pios în memoria celor care nu au mai apucat Paştele, fie ei italieni, români sau alţi stranieri …

Odihnească-se în pace !

DĂNCIULESCU

Centrare între fundaşii Rapidului … mingea ajunge în zona lui Dănciulescu … voleu şi … GOOOOOOOOOOOOOOOOOOL IOOOOONEL DĂNCIULESCUUUUUUUUUU !!!

Da, din nou un meci reuşit al lui Ionel Dănciulescu şi o nouă victorie pentru Dinamo, în meciul 100 disputat în compania lui Rapid Bucureşti.

Ionel Dănciulescu. Îl ştiţi, numărul 10 la Dinamo. Al doilea căpitan al echipei. Golgeterul aproape anual al campionatului. Atacantul aflat pe locul 4 în topul marcatorilor din campionatul României all-time, cu 181 de goluri la activ.

Ionel Dănciulescu. Un tip de mare bun simţ, care nu sare cu declaraţii incendiare prin presă, care îşi respectă adversarul chiar şi când acesta e căzut în genunchi, un jucător de fotbal care preferă să tacă şi să facă, un om plin de modestie, în cel mai pur înţeles al cuvântului.

Ionel Dănciulescu. Un mare caracter. Adulat de câţiva ani deja de tribuna dinamovistă, după ce nişte descreieraţi l-au înjurat aproape un an la revenirea în Stefan cel Mare de la Steaua. Dar el a tăcut şi şi-a văzut de joc şi de meserie.

Ionel Dănciulescu. Nu este un superjucător, care să facă minuni. Dar este extraordinar de tenace, de constant şi de eficient. Un PROFESIONIST DESĂVÂRŞIT!

Dar, cu toate acestea, Ionel Dănciulescu nu s-a aflat niciodată în vederea îngustă (probabil din cauza bretonului) a lui Piţurcă. Acelaşi antrenor din cauza căruia Danciu-gol a fost dat afară din Ghencea … Se zvoneşte că l-ar fi călcat pe coadă pe Piţi şi acesta nu l-a iertat niciodată. Din păcate, pe nervii şi pasiunile noastre de români …

Nu zic că Ionel Dănciulescu ar fi ridicat neapărat România pe culmile fotbalului european sau mondial dar, totuşi, parcă nici nu merita să fie ignorat astfel un mare profesionist al fotbalului românesc.

Oricum, cu Piţi sau nu pe viitor, cred că povestea lui Danciu - gol la Naţională s-a cam încheiat. Anii trec şi lasă urme …

Însă noi, dinamoviştii, aşteptăm, în continuare, să ne bucure sufletele cu noi şi noi reuşite …

Mulţumim, Ionel Dănciulescu! Şi la mai mare!  

Becali TV Show

Nu ştiu şi nu pricep de ce se dădea de ceasul morţii Jiji când CNA-ul nu i-a dat licenţă pentru Becali TV. El era oricum pe toate ecranele TV din România.

Iar ieri a avut parte, involuntar, de cel mai mare show posibil. După Revoluţia în direct din 1989, ieri a fost Reţinerea lui Jiji în direct .

Nu mă bucur de necazul lui Jiji, nici nu-i plâng de milă, dar să fim serioşi, şi l-a provocat singur-singurel.  Prea se credea Luptătorul-luminii – Martirul – Alesul-Domnului – Preşedintele – Patron – Cel-de-neatins …. Dar, uite, că i s-a înfundat (cel puţin pentru moment) şi lui.

Problema e alta sau, de fapt, sunt multiple problemele:

1. Dacă în cazul lui Jiji s-a dispus reţinerea şi apoi arestarea, de ce nu se măsoară cu acelaşi metru şi în cazul altor granguri? Adică, Năstase-Bombonel, Popoviciu şi alţi mahări de ce nu au beneficiat de acelaşi tratament? Nu cred că Jiji, ca persoană, ar fi fost atât de periculos pentru societate pentru a fi băgat la zdup, mai ales acuma, la peste 2 luni de la faptele pentru care e cercetat. E drept că nici nu va uita în veci zilele ce şi le petrece la “pension” şi va învăţa ceva din acest incident total neplăcut prin care trece.

2. Nu am văzut, până ieri, nici un învinuit reţinut să meargă la audieri la Poliţie cu propria maşină, ticsită de mascaţi ! Păi, dacă e să te ducă mascaţii, te suie frumos în dubiţă şi pa, la revedere! Nici poveste de plimbare cu propria maşină.

3. Oare din ce motiv nu beneficiază şi hoţii maşinii de “răcoarea” arestului IPM Bucureşti? Li s-a iertat fapta cumva? Şi dacă da, oare cine e mai presus de art. 16 din Constituţia României – “Nimeni nu e mai presus de lege “? Interesant, nu?

În mod sigur, Jiji post Reţinere/Arestare nu va mai fi acelaşi. Ori va cădea cu totul şi va fi uitat de toată lumea în curând, ori va creşte în notorietate de ar trebui să înceapă a se teme viitorii candidaţi la Preşedenţia ţării…

Până atunci, să urmărim Becali TV Show, pe toate canalele ….

UPDATE

Văzând imaginile filmate cu mobilul ce-l au în cadru pe Jiji, la masă cu hoţii, chiar nu ştiu dacă acesta e sau nu o persoană periculoasă pentru societate !  Nu el, privit singular, cât împreună cu şleahta de argaţi şi bătăuşi de care s-a înconjurat şi pe care îi plăteşte zdravăn.

Vom mai vedea ce ne rezervă viitorul … apropiat ……

Naţionala de fotbal – ce păcăleală

Prima dată când am auzit despre Piţurcă era prin 1980, cred, într-o duminică pe la prânz, la radioul cu lămpi al bunicului, la care se transmitea emisiunea “Fotbal, minut cu minut”. Fiind dată legătura radio la Scorniceşti, la enumerarea jucătorilor lui FC Olt, m-a pufnit râsul… Printre alţii, din prima echipa a lui FC Olt, făceau parte Şoarece, Prepeliţă (tatăl actualului componenet al Universităţii Craiova) şi Piţurcă … Ce alăturare caraghioasă de nume mi se păruse atunci, când vedeam lumea cu ochii unui pici de 5 ani …

Dar uite că vremea trecu şi fostul coechipier al lui Şoarece a ajuns selecţionerul României. Că Piţurcă poate fi orice, numai antrenor de fotbal nu se poate numi.

De 1 aprilie 2009 ne-a arătat, încă o dată, cât de capabil este ca şi conducător, de pe bancă, al echipei de fotbal a României.

Şi, astfel, după numai 85 de ani, da, după 85 de ani, Austria a reuşit să ne învingă la fotbal…

Şi când te gândeşti că în 1924 premier era Ion I.C. Brătianu, rege era Ferdinand I, având-o alături pe regina sufletelor, Maria, iar fotbalul era un joc de bonton, iar nu o afacere …

Limitat ca jucător, îmbârligat cu Jiji în tot felul de afaceri dubioase, prins cu ocaua mică prin cazinouri, sfătuitor de taină pentru acelaşi Jiji sau pentru Borcea, Piturcă a dovedit, dacă mai era nevoie, că are o gândire foarte limitată, ideile fiind pentru el un chin … Când îl vezi pe ecranul televizorului încruntat tot timpul, schimonosit de grimase şi lipsit de reacţie ţi se pare că acum-acum pică lat şi moare de durere sau că e atâta de constipat încât se concentrează numai pe dopul ce-i stă înţepenit în fund.

Colac peste pupăză, dă dovadă de o atitudine de măgar/catâr. Cu cât e mai contestat de mai multă lume, cu atâta ţine să facă în ciuda tuturor şi să afirme, foarte senin, că el nu renunţă la postul de selecţioner. Sincer, aş găsi şi eu vreo 600.000 de motive pentru care nu demisionează. Pardon, de euro, nu de motive.

Dar, dacă tot se ţine atât de mândru, poate ar trebui să plece de unul singur, nu să aştepte să fie mătrăşit de cei de la FRF, care, în situaţia de faţă, nu mai au altă alternativă pentru resuscitarea zdrenţei care a ajuns naţionala de fotbal a României.

Când Austriei i-au lipsit 9 jucători de bază, înlocuiţi cu puşti de 19-21 de ani, iar o echipă cu 6-7 debutanţi sau cvasi-debutanţi la prima reprezentativă mătură cu România pe jos, nu mai e nimic de comentat. Trebuie doar luat buretele, şters tot, inclusiv antrenor, jucători, vedete şi pornit gospodăreşte la reconstrucţia coşmeliei dărâmate. Cu materiale şi tehnici noi, mai moderne, mai actuale, mai vizionare …

Aşa că adio şi nu am cuvinte, Piţi … la revedere, Contra ….. pa şi pusi, Cociş, Codrea ş.a.

Bun venit Tănase, Lazăr, Bourceanu şi aşa mai departe. Sânge nou pentru revigorarea trupului paralizat al unei echipe ce abia mai suflă …

Poate vom reuşi, astfel, să redevenim ceea ce am fost odată …