Două telefoane …

Un bun amic de-al meu are două telefoane mobile …

Nimic ieşit din comun până aici … Mulţi ne bucurăm de “privilegiul” de a avea două sau chiar mai multe telefoane mobile, pe care le cărăm, mai de voie, mai de nevoie, peste tot pe unde umblăm … Că, de! Dacă şefu` de la serviciu ţi-a aprobat un mobil, tre` să-l ai la purtător, să te poată găsi rapid pe unde herţiene … Sigur mai ai unu`, ceva mai vechi ( mult mai uzat decât cel de serviciu), pe care ţi l-ai luat la ofertă (de regulă, de Paşte sau de Crăciun) …. că, dacă are nevoie de tine soţia/mama/tata/socra/cumnatul/naşu`/vreu prieten/coleg de facultate etc., să te găsească şi-n gaură de şarpe (sau pe tron…) … Şi, poate că mai ai încă un mobil, primit gratis de la RDS, pe care în consideri fratele vitreg al primelor două celulare şi care nu mai are loc în buzunar/borsetă, drept pentru care îl laşi pe un colţ de mobilă, pe-acasă ….

Acum să revenim la amicul meu ….

Flăcăul are, deci, două mobile … funcţionabile …. mult mai noi ca ale mele … ambele pe Orange (la ce i-or trebui amândouă în aceeaşi reţea !?!?) …. pe care le cară cu el zi de zi. Punct.

Punct, pentru că dacă faci greşeala de a-l căuta pe mobil seara, după ora 6, nu ai nici cea mai mică şansă să-ţi răspundă. Nu pentru că ar avea bebeluş în casă sau că ar fi sub strictă supraveghere acasă ori că nu e volubil din fire, nuuuuuuuuuu…. Unicul motiv invocat este că nu şi le aude sunând … 

Din moment ce în casa aceea (normală ca dimensiuni, a nu se înţelege casă = Palatul Parlamentului) trăiesc 5 (cinci) persoane,  e foarte improbabil ca cineva să nu audă două telefoane urlând de mama focului timp de circa 1 minut (până ce se întrerupe legătura şi/sau intră mesageria vocală) …

Acuma, după nenumărate telefoane date, rezumând datele problemei, rezultă:

1. probabil amicul meu nu vrea să-l deranjeze NIMENI după ora 6 seara şi îşi setează mobilul pe “SILENT” – IMPROBABIL;

2. prietenul meu are amenajat un loc special – în podul casei, într-o plasă de rafie aninată de-o grindă (părerea mea) - unde îşi plasează telefoanele după ora 18.00 – FOARTE PROBABIL. 

Altă explicaţie logică nu există.

Drept recomandare, îi sugerez bunului meu amic să ia 2 (două) piroane de 100 mm (unasută milimetri) şi să le bată cu ciocanul în cele două telefoane mobile, ca să devină două telefoane fixe!!!! Pentru ca noi, restul lumii, să nu ne mai facem iluzii de genul că “poate în seara asta îl  găsesc pe celular …” .

Somn uşor, amice!

PS. Recomandarea nr. 2: Stabileşte-ţi, frate, un program săptămânal de răspuns la telefon, pe care să ni-l comunici anticipat, ca să te putem auzi la telefon!!!!!

Un nou început

Gata! S-a dus şi 2009!

Un an care a început cu semne de întrebare pentru toţi, dată fiind criza financiară mondială, şi care s-a sfârşit cu destulă îngrijorare privitor la ce ne aşteaptă în 2010, când se zice că se vor vedea roadele otrăvite ale aceleiaşi crize …

Cu bune şi rele, personal, nu cred că 2009 a fost un an pe minus, mai ales că avem un nou membru al familiei – Sânziana … dar am şi avut neplăcerea de a experimenta 3 internări în spital cu Mircea, pe lângă alte multe săptămâni de răceli şi tratamente, tot ale lui …

Aşa că îmi doresc ca noul an să ne aducă muuuuuuuuuuultă sănătate familiei, linişte şi calm pe plan profesional, puterea de a trece cât mai bine şi mai rapid peste efectele crizei (ce ne perpeleşte deja de peste un an)… şi un apartament mai mare, dacă se poate de 4 camere (ieftin şi cât mai dotat, bineînţeles) ….  şi un concediu la ţărm de mare …

Iar vouă, numai ceea ce vă doriţi, că e de ajuns!

La mulţi ani!

În prag de sărbătoare …

… vă doresc tuturor un Crăciun fericit, cu cozonaci rumeni şi mere coapte pe masă, cu vin fiert în pahare, alături de cei dragi vouă!

Să aveţi parte de linişte şi pace, la gura sobei!

CRĂCIUN FERICIT! 

Un ardelean la Bruxelles

Numirea unui român drept comisar european pentru Agricultură ne-a făcut pe toţi să ne simţim un pic mai rotunzi şi mai mândri.

Fără discuţie, un comisar ce se ocupă cu Agricultura europeană nu e nici pe departe la fel de mic şi de insignifiant ca unul de la Multilingvism … Or avea ei aceeaşi naţie, aceeaşi retribuţie lunară şi acelaşi statut în Comisia Europeană, dar ca importanţă a portofoliului ocupat  nici nu există termen de comparaţie între cele două funcţii …

Surpriza, dacă mai era pentru cineva, a fost numirea în această înaltă funcţiei a unui ardelean tihnit, Dacian Cioloş, fostul ministru al Agriculturii în cabinetul Tăriceanu 2.

Dacă nu vă mai aduceţi aminte despre el, vă zic eu că a ajuns din întâmplare ministru, după ce Decebal-Traian Remeş a fost prins cu cârnaţu şi pălinca în sac …

Dacian Cioloş e un fel de Vicente del Bosque al agriculturii României …

Ajuns interimar într-un moment de criză, independent politic (adică tehnocrat), a reuşit ca prin tact, modestie şi multă muncă să aibă cele mai strălucite rezultate din ultimii 20 de ani în domeniul agrar, într-un mandat de 2 ani numai …

Ardeleanul muncitor şi cumpătat a fost răsplătit pentru munca lui şi, uite, fără a putea să-i conteste cineva meritele, la propunerea preşedintelui şi guvernului României, a fost ales de către Barroso însuşi în echipa ce va conduce destinele Europei în următorii ani …

Ce salt imens … din băiatul ce făcea liceul la Şimleul Sivaniei, în inima Ardealului , ditamai comisarul european, tocmai la Bruxelles … cu putere de decizie peste multe mări şi ţări …

Bravo lui, sincere urări de bine şi de sănătate! Succes, Daciane!

Concluzie:

1. Europa ne dă de înţeles că se poate să ajungi cineva şi prin muncă şi modestie, nu numai prin sforărie şi jocuri de culise ….  Aşa, doar ca un aviz noilor aliaţi ce stau în spatele prostănacului Geoană …

….. Şi când mă gândesc că primul nominalizat al României pentru Comisia Europeană, imediat după aderare, a fost Vosganian ………

Miros de iarnă

E sfârşit de noiembrie…cu ploi, ceaţă şi frig … 

Aerul miroase deja a iarnă …

Dar acest miros nu aduce cu cel al iernilor copilăriei, cu miasme de măr copt, cu scorţişoară …. a ludaie  coaptă-n ler … sau a cartofi rumeni ce-ţi frig buricele degetelor, acum scoşi din cuptorul sobei …. Nuuu, nici pe departe …

E mirosul putred al unei ierni a vrajbei noastre …  Aerul rece şi tăios miroase a lamă ascuţită de oţel …

Ostaşi, puneţi baioneta! sună ordinul comandanţilor de partide … E normal, zice-se. Se intră în turul 2 al prezidenţialelor … Hai, la lupta cea mare !!!

Venin pe toate gardurile, în toate ziarele şi pe toate ecranele TV … De cel puţin 5 ani … Îmi vine rău de la atâta fiere …

Să moară Băsescu! … e laitmotivul campaniei electorale începute în toamna lui 2004, relansată în primăvara lui 2008 şi ţinută în viaţă de Antene  de mai bine de 5 ani …

… Şi când stau să mă gândesc că Mirciulică al meu are numai 3 ani jumate … 

Nici nu-mi pot închipui cum dracu` nu crăpară de atâta ciudă sau de atâta venin acumulat în CINCI ANI (!!!)comentatorii nocturni ai lui Felix Turnatore …

Iar laşii din politică (de azi, din păcate pentru el, se înscrie aici şi Crin Antonescu – singurul care i-ar fi făcut faţă lui Băsescu în turul 2) fac pactul cu diavolul ( a se citi COPIII ROŞII AI LUI ILIESCU) şi, conduşi (sau finanţaţi, e totuna) de meşter – cârmaciul Patriciu, se leapădă de orice urmă de self-esteem datorată doctrinei, doar-doar or face cumva să scape de Zeus de la Cotroceni, tatăl EBEI …

Mi-e scârbă să le văd feţele lătrătoare la TV…. Atât de scârbă, că doar ura viscerală împotriva lor mă împinge să pun ştampila, din nou, ca acum 5 ani (şi ca şi ieri),  pe Super-Băse Cel-mai-cu-cojones-politician-român-ever …

Dacă ei tot nu au fost în stare timp de 5 ani să omoare capra PD-L - ului, sper din toată inima să crape dracului odată capu` caprei PSD+pc+PNL+UnDe-i osu`MeReu = love(le)…

Ptui!!! Ce putoare de struţo-cămilă fetidă se simte în aerul rece de noiembrie !!!! 

Bleah !!!!!!!!!!

Ţara arde … politicienii se piaptănă

Fabula muzicală a lui Gyuri Pascu, Ţara arde, babele se piaptănă, este melodia momentului pentru politica ţării.

PDL îşi linge rănile şi îşi pansează echimozele după ce guvernul Boc făcu poc! … PSD ţipă prin Geoană că nu le convine nimic …. PNL baună că ei nu votează prim-ministru decât pe sibianul Johannis …. iar UDMR e tot curva puterii politice şi negociază cu toată lumea, poate-poate apucă să lingă din nou osul cel mare …

Băsescu stă la palat şi le-o trage pe rand la toţi.

Toate astea se întâmplă în plină criză economică, în care România se tot afundă de un an, iar finalul acesteia pare să nu se întrevadă în viitorul an, ci va deveni şi mai profundă în iarna asta.

Adică, ţara arde, babele se piaptănă!

Le-aş transmite, din toată inima, dragilor noştri politicieni de Dâmboviţa că, în loc să se tot bată cu cărămida în piept cât îs de tari, de buni, de frumoşi, de nu mai ai loc de ei pe nici un post TV şi nici prin ziare, mai bine s-ar duce dracului în munţi cu toţii. La deszăpezit cu ei!

Măcar s-ar vedea şi un lucru concret după ploaia de vorbe fără nici o acoperire şi fără nici un rezultat palpabil !

Noi să ne ridicăm moralul cu melodia amintită mai sus! Zi-le, Gyuri-baci!

Ţara arde, babele se piaptănă …

Q.e.d.

Serbia – România 5-0 …

Dacă sârbii nu-i pot bate pe americani cu armele sau pe vest-europeni cu economia, în schimb MÂNDRIA nu le-o poate lua nimeni.

De aceea sârbii fac din sport un mijloc de revanşă faţă de restul lumii. Şi o fac al naibii de bine la polo, baschet, volei, tenis sau fotbal.

Iar când le iese …. Auuuuuuuuu, ce doare!!!

Mutu, Chivu & Co. , spre marea lor ruşine , tocmai au simţit pe pielea lor ce înseamnă mândria la sârbi!!! Şi cred că-i ustură şi acum pielea de la bătaia încasată. Sau, tocmai pentru că-s români, poate că nu?!

… Iar singurul imn naţional aplaudat în ultimii ani la Belgrad, de 70.000 de oameni, a fost cel al României!

Semn că ei, sârbii, ne-au primit, totuşi, ca pe prieteni de-ai lor, deşi le-am cam întors spatele când ei erau la greu …

Dar, iată, că ceea ce am scris acum o lună s-a adeverit .

Q.E.D.

Aşteptarea a luat sfârşit. Am sosit !!!

Salut ! Sau săru` mâna?

Nu prea ştiu cum se zice … În fine. Să mă prezint.

Eu sunt Sânziana Nicole …

… şi, după o aşteptare de 9 luni, am sosit pe lume azi, 28 septembrie 2009, puţin înainte de 11 dimineaţa …

Nu-i aşa că-s frumuşică?

Şi ce brăţară roz am !!!

Acum, gata! Că tre` să dorm un pic … să cresc mare …

Aşa că, la revedere!!!  Sau săru` mâna ? Iar m-am încurcat !!!

Somn uşor !

De ce îi admir pe sârbi

Cum-necum, iar ajung să fac comparaţie între românaşii mei şi sârbi …

Spre deosebire de noi, la sârbi se vede că-s un neam unit, probabil motivul pentru care au ajuns să supravieţuiască în istorie şi au reuşit să fie întotdeauna mândri de ei şi de realizările lor.

Acum vreo 2-3 luni am fost invitat la o nuntă, în Timişoara.

Mirii – români verzi din Bihor, respectiv Caraş-Severin. Invitaţii – de prin zonele de baştină ale acestora şi, normal, din Timişoara, locul unde s-au stabilit şi muncesc cei doi … Muzica a fost felurită, dar cea populară a fost de prin partea locului sau sârbească. Aici s-a văzut diferenţa netă dintre cele două naţii: dacă în dansurile româneşti se dansează de principiu în perechi, la sârbi se joacă în horă (sârbă!!!), laolaltă tineri şi maturi, femei, bărbaţi, copii … Unitatea de care dau dovadă întotdeauna sârbii este evidentă şi în folclor !

Miercuri, 9.09.2009

Bucureşti, stadion Ghencea, România – Austria

4-5.000 de spectatori, presăraţi prin stadionul de 30.000 de locuri … public fără chef la intonarea imnului de stat şi total deconectat de la tensiunea meciului …. rezultat final 1-1.

Belgrad, stadion Maracana, Serbia – Franţa

60.000 de spectatori, stadionul plin-ochi … imnul cântat ( integral) de întreg stadionul, coregrafie frumoasă în tribune, încurajări timp de 90 de minute … rezultat final 1-1.

Diferenţa de atitudine a fost evidentă, chiar dacă scorul după 90 de minute a fost acelaşi. Merită precizat însă că la Belgrad juca locul 1 cu locul 2 din grupa noastră de calificare, pe când în Ghencea se juca pentru poziţiile 3-4 … Iar sârbii au mai răzbit încă o dată, au smotocit cocoşul galic şi sunt în continuare în frunte …

Păcat că nu am învăţat prea multe de la singura naţie care nu ne-a atacat vreodată în decursul istoriei zbuciumate a Balcanilor …

Câte ceva despre Justiţie

E criză … de aproape un an … Nimic nou!

Guvernul ia măsuri şi îşi strânge cureaua peste brăcinarii peticiţi de FMI şi găuriţi din interes sau chiar prostie de  toţi cei care au mai fost la conducerea României.

Se propune Legea salarizării bugetarilor. Asta, spre a nu mai exista cazuri de directori de agenţii/comiţii/comitete care să câştige din bani PUBLICI sume astronomice, de câteva ori mai mari decât în mediul privat, deşi spitalele şi şcolile stau să se dărâme, şoselele nu prea le mai găseşti de gropi, iar majoritatea pensionarilor îşi drămuiesc bănuţii ca să ajungă până luna ce va urma.

Ideea este strălucită! ….. Dar felul cum a fost gândită măsura, este altă mâncare de peşte … Cel puţin în domeniul Justiţiei, pe care îl cam cunosc de vreo 11 ani încoace …

Sunt 110% alături de magistraţi, îi susţin în demersul lor de a nu se lăsa călcaţi în picioare, chiar dacă nu îmi surâde faptul că vom tot fi amânaţi până la Paşte cu dosarele depuse pe la instanţe…

Este revoltător şi umilitor ca un judecător stagiar să aibă salariul de bază de 1.400 lei (brut)!!!!!!!!!!

Un absolvent de facultate, la angajare în domeniul privat, ar câştiga cam la fel, fără a avea pe umeri responsabilitatea că printr-o decizie ar putea hotărâ cu privire la libertatea unui om sau la bunăstarea lui materială … Asta ca să nu-l compar cu un şofer sau croitor ori lăcătuş-mecanic, care au o grilă de salarizare cu puţin mai mică decât un judecător stagiar ….

Or, ca sa ajungi magistrat, fie dai examen de intrare la Institutul Naţional de Magistratură (unul pe an), fie dai examen direct pe post (cu condiţia de a avea un minim de 5 ani de experienţă în domeniul juridic).

Iar examenele astea, pentru ce care nu au tangenţă cu dreptul, înseamnă luni bune de studiu, mii de pagini de tratate (de civil, penal, procedură) parcurse şi învăţate, cu sute de opinii şi interpretări, cu trimiteri la speţe etc. Asta, pe lângă abandonarea familiei şi a altor activităţi colaterale în perioada alocată pentru studiu.

Şi, dacă mai ai şi un pic de noroc, iei examenul … şi te aşteaptă încă 2 ani de INM, cu examenele de rigoare, sau (pentru cei cu experienţă şi care au ocupat un post) cel mai probabil, un loc de muncă într-o altă localitate, unde ai de a face cu semeni total necunoscuţi, în sânul cărora trebuie să te stabileşti pentru minim 1 an …

Apoi alte examene ( pentru definitivat, pentru promovare la o instanţă superioară, pentru o funcţie în cadrul instanţei) …. şi alte legi (multe strâmbe) ce trebuie prima dată studiate şi apoi aplicate …. activitate contratimp, nonstop în tensiune …. controale tematice de la Minister etc.

Ei, şi acum, mulţi judecători stau şi se întreabă: Pentru ce atâta stres, frate?! Toate astea pentru un salariu brut începând cu 1.400 de lei?!!??

Păi, e mai simplu să treacă în mediul privat …. Mai mulţi bani, nu e atâta stres, nu îţi ameninţă nimeni familia, nu te înjură presa, nu stau toţi cu ochii pe tine ca pe butelie …

Dar Justiţia tre` să devină incoruptibilă … şi cu un salariu brut de la 1.400 lei!!!!  Este INCREDIBIL, mai ales ca Boc provine din aria Justiţiei !!!

Om mai vedea ce-a fi, dar deocamdată nu e deloc de bine  ….

Până atunci, bravo judecătorilor! Nu vă lăsaţi umiliţi de politicieni !